Încă un mall!? Nu, mulţumim!
Pe locul fabricii de motoare electrice UMEB, unitate socialistă cu peste 6000 de salariaţi, care exporta in anii ’80 motoare de zeci de milioane de dolari, o adevarată forţă a economiei româneşti, aşa supradimensionată şi energofagă cum era, se ridică în prezent un mare centru comercial care se va inaugura în curând, AFI Palace Cotroceni (Palatul Africa-Israel) denumit pompos de investitorul Israel Visel. La doar 2 km de marea Plaza România, 3 km de Cora si la 5 km de noul Liberty Center, acesta se vrea cel mai mare centru comercial din sud-estul Europei. Construit cu aprobarea fostului primar Adriean Videanu, care a decretat 35 de mall-uri pentru Bucureşti, impreuna cu sute de bănci, farmacii si cazinouri la fiecare colţ de stradă, acesta se încadreaza perfect în planul urbanistic haotic al noului Bucureşti si este exact ceea ce avea nevoie comunitatea noastra. Primarul şi-a luat şpăgile, a impartit terenuri si spaţii comerciale lacomilor investitori şi a plecat, având acum “grijă” de ministerul industriilor. Într-un oras in care sute de mii de bătrîni şi tineri trăiesc sub limita subzistenţei, sau chiar sub cerul liber, domnul primar nu a dorit pentru zona noastra un parc, o gradiniţă sau o unitate productivă, ci un enorm centru comercial, fara sa intrebe comunitatea locala daca este de acord sau nu.
Trecand peste mega-inaugurare, vitrine cu sclipici, preţuri piperate si zecile de gura-cască care speră şi ei ceva gratis în afară de reclame si fluturaşi, ce va aduce AFI bun in comunitatea noastra? Pai sa luam experienţa celorlaltor mall-uri: aglomeraţie, mizerie, batăi între galerii, baştani si firmele de pază, si iluzia unei vieţi de huzur pentru tinerii care-şi irosesc viaţa la o cola în mall, crezându-se oameni de afaceri sau gigolo de firma (!?). Şi desigur, ruinarea micilor comercianti de piaţă, care probabil vor fi scoşi din afaceri de concurenţa hipermarketului Real. Macroeconomic, comerţul cu articole de lux din import si creditele de consum ale populaţiei înseamnă săracirea şi îndatorarea accelerată a României, ceea ce românul de rând nu-şi dă seama.
Investitorul promite pe situl de internet 5000 de locuri de muncă, dar concret doar 800 sunt asigurate (300 pentru curăţenie şi pază, 500 la supermarket). În plus, 50 de magazine a câte 10 angajaţi, plus încă 50 la cinematografe şi 100 la restaurante înseamnă 650, deci în total ar fi 1450, nu 5000 cum se promite sau 6000 cum avea fosta fabrică IMEB… Încă un mit: creşterea preţurilor locuinţelor: cine vrea să-şi vanda casa în criza actuală, şi cine ne garantează ieşirea din criză daca România nu produce mai nimic, doar importă (si „criza” a fost importata).
Construcţia marelui palat comercial a fost asigurată în principal de muncitori de import (majoritatea chinezi), materiale şi utilaje tot de import, deci nu a fost deloc “benefică” economiei. Conform relatarilor unui muncitor, pentru fiecare chinez angajat firma Danya Ceybus (constructorul AFIliat) a primit de la statul comunist chinez cate 5000USD, probabil pentru a le asigura masa, cazarea si o parte din salarii. Însa, după finalizarea săpăturilor şi turnării stâlpilor de fier-beton, a structurii de rezistenţă, „mărinimosul” investitor a preferat să dea afară 500 din cei 1000 de chinezi, desigur pastrând pentru sine salariile pe luna curentă şi banii de la statul chinez (2,5 milioane USD). Ce s-a intâmplat cu bieţii oameni? Timp de două luni au stat în faţa ambasadei Chinei asteptând un ajutor de la ţara lor. Unii Românii omenoşi i-au ajutat cu mâncare şi corturi, mulţi chinezi au pescuit in Lacul Herăstrău şi s-au îmbolnăvit de râie şi tifos, fiind până la urma evacuaţi pe cheltuiala statului chinez (nu a investitorului care şi-a folosit banii sa ne faca nouă mall). Închipuiţi-vă ce coşmar au trăit bieţii oameni si ce lipsă de respect faţă de om şi de lege are patronul israelian. Această nedreptate corporatistă va fi un blestem pentru AFI si clienţii săi.
În plus, amplasarea acestui “Palat” lânga liceul Petru Maior se pare că va avea un mare efect educativ asupra elevilor, aşa cum a provocat fisurarea zidurilor şcolii datorită lucrărilor de excavaţie, va „fisura” şi cheful de învăţătură al elevilor, că deh, mai bine la un suc şi o vrajeală în mall decât să raspundă la lecţie… Este clar că principalii clienţi vor fi elevii liceului care-şi vor pierde timpul şi banii şi probabil la bacalaureat vor primi o diplomă de “om de mall” sau molâu.
În concluzie, această investiţie nu a fost şi nu va fi cu nimic benefică comunităţii şi ţării noastre, nu ne va da nimic pe gratis, aşa cum speră unii să le pice, şi va contribui cu mult la spălarea pe creier a generaţiei următoare, în sensul de a-i face (ne)demni cetăţeni ai societăţii atomizate si consumiste a viitorului. Pe scurt, nu vom mai munci să ne hrănim copii, ci pentru a plăti ratele la bancă şi pentru a petrece o seară pe saptamana la mall. Vom deveni mai egoişti, mai snobi si mai săraci material şi spiritual. E alegerea fiecăruia dacă doreşte să-si lase copii să crească la mall sau în parc. E alegerea fiecăruia dacă va cumpara produse româneşti sau străine. Dar legile sociale si economice nu se schimbă: o ţară care nu produce va falimenta; o societate care nu-şi respectă tradiţiile, istoria şi nu este unită va dispărea!
